Alimentele acidifiante

Publicat in Terapia kangenEsti cee ce mananci la 28 Iulie 2011

                                                       Alimentele acidifiante


Produsele acidifiante sunt mai ales alimentele bogate in proteine, in hidrati de carbon si in grasimi.

Alimentele bogate in proteine (carnea, lactatele si leguminoasele) sunt acidifiante caci, pe de-o parte, transformarile lor digestive produc acizi aminati, si, pe de alta parte, pentru ca odata folosite de celule, proteinele se descompun in produse de degradare acide. Fie, de exemplu, acidul uric, o bine cunoscuta toxina. El provine in special din proteine care participa la construirea nucleului celulelor. Astfel spus, acidul uric se gaseste in alimentele alcatuite din celule, cum este carnea. Spre deosebire de carne si peste, produsele lactate nu aduc in organism acid uric pentru ca laptele si branza nu sunt tesuturi animale. In plus, acizii aminati esentiali din care este alcatuita carnea contin de asemenea fosfor si sulf, doua minerale acide.

Desi nu sunt formate din tesuturi animale, leguminoasele (soia, nautul etc.) au un aport crescut de acid uric, caci sunt bogate in purine. Alcaline in fapt, aceste purine sunt transformate in acid uric pentru a fi eliminate. Prezenta in cantitati mari a purinelor in cafea, ceai si cacao explica de ce aceste bauturi sunt acidifiante. Aceeasi explicatie este valabila si in cazul ciocolatei.

Caracterul acidifiant al alimentelor bogate in grasimi (grasime animala folosita la prajeli, grasimea continuta in carne, uleiul de prajit…) este dublu. In primul rand, grasimile sunt folosite de organism sub forma acizilor grasi si, in al doilea rand, acizii grasi saturati – care se afla din abundenta in alimentele de origine animala – sunt greu de metabolizat. Atunci cand utilizarea si transformarile pe care le sufera sunt realizate in mod incomplet de catre organism, grasimile dau nastere unor substante toxice si acide: acetone, acizi acetilacetic si betahidroxibutiric etc. Aceste substante, deseuri si reziduuri metabolice ce provin din degradarea grasimilor, nu apar decat cand degradarea nu este completa, spre deosebire de acizii grasi care rezulta, natural si inevitabil, din digestia grasimilor. Acidificarea prin grasimi este deja la ordinea zilei, datorita consumului exagerat de grasimi din ultimii ani.


Caracterul acidifiant al hidratilor de carbon are acelasi tip de cauze. Sub forma de amidon, hidratii de carbon sunt ansamblurile unei multitudini de molecule de glucoza: pana la 250 000, in timp ce noua ne trebuie “doar” cateva sute de acizi aminati pentru a produce o proteina. Pentru a putea fi utilizati de corp, hidratii de carbon trebuie sa fie divizati in fragmente din ce in ce mai mici pentru ca, in cele din urma, sa se ajunga la elementul component de baza: molecula de glucoza.

Productia de acizi este mai ales rezultatul proastelor tranformari ale lungilor lanturi de glucoza. Ca si grasimile si proteinele, hidratii de carbon trec prin diferite etape in timpul transformarii lor, in timpul carora isi schimba caracteristicile, devenind acizi desi, pana la acel moment, erau bazici. Or, daca aceste transformari sunt intrerupte, corpul se acidifica intrucat substantele intermediare acide nu vor fi transformate in substante bazice, cum ar fi normal sa se intample la sfarsitul procesului. In epoca pe care o traim aceasta ruptura  este curenta, caci supraalimentarea cu hidrati de carbon (paine, cereale, paste, biscuiti) este foarte raspandita si depaseste de cele mai multe ori posibilitatile organice. Si prea putin conteaza daca cerealele sunt rafinate sau nu, problema ramane la fel de importanta.

Daca cerealele sunt acidifiante, semintele incoltite nu sunt. Din cauza transformarii radicale a compozitiei lor in timpul germinarii, aceste seminte sunt considerate alimente alcalinizante si clasificate alaturi de legume verzi. Nu mai este vorba despre seminte in sensul propriu al cuvantului, ci despre mladite mai mult sau mai putin verzi, in functie de momentul la care sunt consumate. Acest lucru este de asemenea valabil si pentru leguminoasele incoltite (soia, fasole, linte, naut…).

Zaharul alb, care este alcatuit doar din doua molecule (glucoza si fructoza), este acidifiant dintr-un motiv diferit de cel al hidratilor de carbon ai cerealelor. Caracterul sau acidifiant, precum si acela al alimentelor care il contin (dulceata, bomboane, ciocolata , biscuiti…), provine din faptul ca este rafinat, necontinand niciun oligoelement, nicio vitamina sau enzima; este deci, in general, prost transformat. De fapt, organismul nu poate ceda la infinit mase de vitamine si de oligoelemente pentru a opera transformarea zaharului in energie, cu atat mai mult cu cat consumul anual de zahar depaseste 40 de kilograme de persoana. Transformarile se opresc astfel la stadii intermediare acide.


Daca zaharul alb rafinat si toate alimentele care il contin sunt foarte acidifiante, ei bine, zaharul fructelor si legumelor (morcovi, sfecla) nu este, intrucat acesta din urma contine in structura lui toate oligoelementele, vitaminele si enzimele necesare propriei transformari. Din aceleasi motive, zaharul integral, adica sucul evaporat de trestie de zahar, nu este nici el acidifiant. Zaharul brun, dimpotriva, a suferit unul sau mai multe procedee de rafinare ce l-au privat de o parte din vitamine si oligoelemente. In consecinta, este acidifiant si asta cu atat mai mult cu cat este clasificat in imediata vecinatate a zaharului alb, cel mai acidifiant dintre toate. Fructoza sau zaharul din fructe pe care il gasim in comert este de asemenea lipsit de orice vitamine, prin urmare – acidifiant.

Fructele oleaginoase (in afara de migdale si nucile din Brazilia) sunt toate acidifiante, fie ca este vorba despre nuci, alune, nuci de acaju, nuci de hicori, nuci de cocos, fie ca este vorba despre seminte: de floarea-soarelui, de dovleac, susan etc. Caracterul lor acidifiant este datorat cantitatii mari de grasime, proteine, foasfor si sulf. In alegerea alimentelor trebuie luat totusi in considerare si aspectul cantitativ. Cateva seminte de floarea-soarelui nu acidifica atat de mult organismul precum 100 sau 200 de grame de carne, desi amandoua alimentele figureaza pe lista alimentelor acidifiante.

Prin caracteristicile lor, aceste alimente sunt acidifiante pentru toata lumea. Ele nu seamana cu alimentele acide, care sunt atat de acidifiante, cat si de alcalinizante, in functie de capacitatea organica individuala. Dimpotriva, modul in care organismul foloseste alimentele acidifiante conduce inevitabil la producerea acizilor. Este indicat sa se acorde o atentie mare consumarii lor daca se doreste evitarea acidificarii organismului. Totusi, a fi atent nu inseamna a reduce la maximum cantitatea alimentelor acidifiante sau a le elimina definitiv. Trebuie doar sa se aiba in vedere ca procentul alimentelor alcalinizante consumate sa fie mai mare decat cel al alimentelor acidifiante. Si asta in mod curent, pe intreg parcursul zilei sau, si mai bine, la fiecare masa.

Sursa: fragmente din Reglati-va echilibrul acido-bazic, de Christopher Vasey

Comentarii
Posteaza un comentariu
Xander Software